Când începe să bată inima unui om?
Nici un om nu știe.
Ei doar se întreabă, și se întreabă.
Ce trăiește într-un corp în timp ce inima sa bate?
Nici un om nu știe.
Ei doar se întreabă, și se întreabă.
Ce părăsește un corp atunci când moare?
Nici un om nu știe.
Ei doar se întreabă și se întreabă.
Deci, este de mirare
că o călătorie a unui om –
împinsă înainte de inima sa care bate cu putere –
este ca și cum s-ar prăbuși în ignoranță?
Colorată de credințe,
împodobită cu adevăruri false,
condimentată cu afirmații temporale.
Și totuși, niciuna dintre acestea
nu poate liniști cu adevărat
omul care se întreabă.
Așa cum știți.
Așa cum știți.
Dar apoi,
Eu te întreb:
Ești gata să trăiești
ca și cum ai fi murit deja?
Oh, te pot simți.
Da, te simt.
Și recunosc,
că despre ce vorbesc eu
nu este pentru cei slabi de inimă.
Așadar, tu continui.
Te agăți de o casă în flăcări.
Te agăți de credințe fără rost.
Călărești o inimă destinată să moară.
Și atunci, nu e de mirare,
că adevărata mulțumire îți scapă?
Este de mirare,
că cântecul de acasărămâne o promisiune neîmplinită?
Dragă prietene,
nu mă înțelege greșit.
Nu spun că e ușor.
Nu spun că trebuie să faci ceva.
Nu spun că te înșeli.
Eu spun doar că,
tu ești
cel care îți face inima să bată.
Spun doar,
tu ești
cel care se auto încapsulează într-un corp.
Eu spun doar,
că tu ești
cel care dă drumul corpului
în momentul așa-zisei morți.
Tot ce vreau să spun este următorul lucru:
Tu ești
cel care-și visează viața.
Tu ești
cel care există dincolo de orice vis.
Tu
nu ai părăsit niciodată acasă.
Așadar, nu este timpul să te oprești
Din a te mai juca de-a v-ați ascunselea
cu tine însuți?
Nu ești de acord
că după tot acest timp
este timpul să trăiești cu adevărat?
Nu e timpul să trăiești
ca și cum ai fi murit deja!
Nu mai aștepta.
Nu ezita.
Se întâmplă acum.
Doar acum.
Dacă ești pregătit pentru asta,
te aștept în suprareal!
Bine ai venit,
dragă prietene.
Din „Althar Suprareal – Note invizibile”