„[…]Deși această reprezentare metaforică arată mecanismul de bază al dezvoltării ego-ului, realitatea este mult mai complexă. Acest lucru se datorează faptului că sinele adevărat nu este în niciun caz limitat la un singur punct de percepție. De fapt, el poate menține orice număr de puncte de percepție simultan, care împreună formează apoi percepția ego-ului. Astfel, ego-ul obține o imagine mai complexă a fenomenelor care se află „în afara” sa. În același timp, el își creează o imagine de sine mai complexă, care constă, la figurat vorbind, din mai multe flăcări suprapuse. O imagine de sine mai complexă este de dorit pentru ego, deoarece îi diminuează teama de dispariție. Ceea ce în zilele noastre se numește „minimizarea riscului prin diversificare” este, prin urmare, o pălărie veche de când lumea.
Ideea că un ego se bazează pe mai multe puncte de percepție simultan, ne conduce la o concluzie greu de acceptat intuitiv de către om:
Punctele de percepție ale unui ego nu sunt legate spațial. Mai degrabă, ele se află „undeva” în conștiința-spațiu.„
Din „Althar Suprareal – Master Class”